Cosmin si mama lui au nevoie de ajutor

Caz preluat de pe blogul unui OM deosebit  :

  http:://isabellelorelai.wordpress.com

Cosmin Bragadiru are 17 ani. Şi locuieşte într-o baracă.  Cosmin are  cancer  !!
Prima operaţie i-a fost făcută pentru a i se elimina o tumoră de pe măduvă, în dreptul gâtului. Din punct de vedere al cancerului situaţia era stabilă în decembrie 2008, când era internat la Fundeni. 
Însă lui Cosmin îi lipsea o vertebră şi nu îşi putea susţine capul. 
A fost necesară o a doua operaţie.
Vineri, 6 februarie 2009, Cosmin a fost operat pe coloană la Spitalul Bagdasar-Arseni. I s-a luat o bucăţică de os din şold şi i-a fost transplantată la coloană (la gât). 
Cosmin locuieşte doar cu mama lui, într-o baracă. Amândoi supravieţuiesc din indemnizaţia de însoţitor a femeii şi un venit de handicap. 600 de lei pe lună.
Cei care îl cunosc pe Cosmin spun că este un băiat tare cuminte şi drăguţ. Şi un pic timid… Mai are de stat o lună sau două în spital. Apoi se întoarce în baracă. Sau la Fundeni, la chimioterapie.

Din pacate in momentul de fata  mama lui Cosmin nu are cont deschis la vreo banca. Doar un numar de telefon : 0747 633 585 

Intr-una din zilele urmatoare, mama lui Cosmin isi  va deschide un cont pentru ca oamenii cu suflet sa-i poata ajuta.  Voi publica atunci datele contului . Pana atunci, fiti cu sufletul alaturi de ei, inaltati o rugaciune pentru Cosmin.. 

Scrisoarea mamei lui Cosmin, in decembrie 2008 suna asa : 

Subsemnata Bragadiru Liliana, domiciliată în satul Udeni Zăvai, comuna Călineşti, judeţul Argeş. 
Stau împreună cu fiul meu Bragadiru Cosmin în vârstă de 17 ani împliniţi în luna Decembrie – ziua 28. 
Stăm într-o colonie care a fost a şantierului când s-a construit barajul Găleşti.
Barăcile fiind de 40 de ani, fiecare şi-o îngrijeşte după venitul lui financiar.
Noi o ducem cam rău, nu prea am pus-o la punct, trebuie bani să ai să o renovezi. 
Am salariu de 480 şi o pensie a băiatului, de 120. Acesta ne este tot venitul. 
Având în vedere că copilul meu este bolnav de această boală nevindecabilă m-am ocupat de el trup şi suflet, ca să se menţină cât de cât.
Eu ce doresc, dacă se poate şi de ce avem nevoie mai mult el, că eu m-am învăţat cu necazurile şi amărăciunea, mai ales acum, că e timp de iarnă: mâncare pentru băiat, mai ales că mănâncă numai regim; hăinuţe dacă se poate, că sunt scumpe; şi nu ne permitem încălzire - am o sobă de cărămidă - lemne, care până acuma am avut şi eu două cărucioare cumpărate de astă vară şi dacă mai avem pentru o săptămână.
Mai avem o butelie, o mai încarc când îmi mai dă mâna, s-a scumpit şi asta, s-a făcut 50.
La baracă avem decât un rând de geamuri şi este frig, n-am ajuns să mai pun şi al doilea rând de geamuri.
Avem şi noi Alimentară în Colonie, am mai făcut şi noi datorii că ne dă pe datorie, plătim din salariu. 
Şi sunt scumpe toate, ştiţi şi dumneavoastră.
Eu am făcut un Memoriu acum 4 ani la Bucureşti.
Şi dânşii l-au trimis la Piteşti, mi-au făcut anchetă socială de 2 ori acasă, au venit şi ne-au văzut situaţia materială şi dânşii ne-au aprobat 30 de lei în cuant, au trimis-o înapoi la Bucureşti ca să o aprobe şi dânşii. 
Am aşteptat şi noi cu sufletul să primim, dar deocamdată nu am primit niciun răspuns.
Ne descurcăm şi noi nevoile. 
Pentru mine nu cer, pentru băiat, să stea şi el la căldură şi să aibă şi el ce pofteşte.