Daria Han - un copil ce are nevoie de noi

Sunt unii copii ce par a fi ca oricare copii, isi doresc o viata normala: sa alerge, sa se joace, sa mearga la scoala, insa diferenta dintre ei si altii e o boala necrutatoare- amiotrofia spinala – boala care le-a furat in totalitate copilaria!
Aceasta boala grea a pus stapanire si pe noua prietena a lui PITICOT, o fetita tare dragalasa si cuminte. Se numeste Daria HAN, are aproape 3 anisori si locuieste intr-o localitate de langa Timisoara. 
Daria, a venit pe aceasta lume in dar pentru parintii ei care o iubesc enorm de mult insa nu a putut sa le pastreze zambetul pe fata multa vreme...ea sufera de o boala care nu ii da voie sa isi foloseasca piciorusele, o boala neuromusculara care ii afecteaza muschii, lucru cauzat de nervii periferici care nu functioneaza normal.
Daria nu a fost dintotdeauna asa, ea s-a nascut normal, s-a dezvoltat ca un copil perfect. Abia la 8 luni parintii ei si-au dat seama ca nu are putere in picioruse, pasea doar daca era tinuta de mama sau tata. La varsta de 1 anisor a fost dusa la neurolog la Timisoara pentru consultatie, avand in vedere ca pana la 1 an nu statea singura nici macar in 4 labe.
Medicii i-au recomandat gimnastica medicala, dar cu toate acestea fetita nu progresa, ba mai mult nu mai avea putere nici sa stea in fund.
Medicii au avut impresia ca era vorba de o intarziere in dezvoltarea micutei Daria, insa la 2 ani, la Bucuresti in urma unor analize genetice se dovedeste ca Daria suferea de Amiotrofie spinala tip II.
Amiotrofia spinala, cunoscuta si ca SMA (din engleza, Spinal Muscular Atrophy), este o afectiune degenerativa care afecteaza coloana vertebrala si nervii, ducand la slabirea muschilor. Daria sufera de tipul II al acestei boli – nivel al bolii caracterizat ca fiind o forma intermediara a bolii. 
Momentan, Daria parcurge sedinte de kinetoterapie, vojda, tehnica radianta, asist pe nervi etc. in sedinte zilnice. Pana in toamna anului 2008 aceste exercitii erau facute cu ajutorul unui specialist in domeniu, dar din cauza costurilor prea mari si din cauza distantei de Timisoara, mama Dariei a invatat sa o ajute sa practice aceste exercitii acasa.
Dupa sedinte indelungate de kinetoterapie, Daria poate sta in fund, poate misca manutele, insa piciorusele ii raman fara putere. 
O zi din viata Dariei pare a fi o farama de rai, o pata de perfectiune in cotidian. Chiar daca este bolnava Daria rade, bate din palme, canta, coloreaza, sta in 4 labute etc.
Chiar si asa, din punct de vedere medical inca nu sunt sanse de vindecare 100%, nu exista tratament care sa asigure recuperarea totala in cazul acestei boli. Tratamentul ar trebui sa fie continuu prin gimnastica medicala, kinetoterapie, masaj etc. Pe langa gimnastica continua exista posibilitatea efectuarii unui implant cu celule STEM. Acest implant ar ajuta recuperarii micutei in timp, dar nu ar putea rezolva in totalitate problemele genetice. Tratamentul in strainatate cu celule STEM se ridica la suma de 30.000 Euro si poate fi efectuat atat in SUA cat si in China. 
Asociatia PITICOT este alaturi de Daria in suferinta provocata de aceasta boala si face apel la bunatatea din fiecare din noi pentru a o ajuta sa mai faca un pas spre vindecare prin implantul cu celule STEM.
Haideti ca impreuna sa-i redam Dariei puterea sa fuga spre bratele mamei sale care nu a avut inca sansa sa o vada fugind...impreuna putem darui putere picioruselor micutei fetite, iar in timp Dumnezeu se va ocupa de gasirea unui remediu permanent. Pentru ca suntem oameni, iar din noi se nasc tot oameni, haideti sa ii avem sanatosi alaturi de noi!
Donatiile se pot face in lei in contul Asociatiatiei PITICOT deschise la Banca Transilvania, Oradea : 

RO82BTRL00501205I98626XX – Cont in Lei

 RO57BTRL00504205i98626xx– Cont in Euro 

    cu mentiunea pe OP – pentru cazul Daria HAN  

Cei interesati pot contacta Asociatia PITICOT:
Iulia Vesa: 0728.974.878 donatii@piticot.org 
Alina Blaga: 0728.270.875 alina@piticot.org 
Ioana Lechintan: 0728.270.874 ioana@piticot.org

Maria are nevoie de noi ....

Azi am vazut ca am primit un mail in urma cu aproape 2 saptamani.  Insa fiind prinsa in prea multe, abia azi l-am citit . Imi cer scuze pentru intarziere, Livia.  

Este inca o  poveste trista... pe care va invit s-o cititi si apoi sa va deschideti sufletul .

Maria s-a nascut din dragostea a doi oameni dedicati unul altuia. Ea si-a ales momentul propice sa apara in viata lor pentru a le unii pe vecie sufletele. S-a nascut asa cum si-ar fi dorit orice mamica sa aiba o fetita, adica blonda , cu ochi azurii si extrem de vesela.

In maternitate insa, fericitii parinti au primit o veste cumplita; minunea lor de ingeras avea o grava malformatie la inima. La inceput nu au realizat ca evolutia acestei anomalii putea sa aiba un sfarsit tragic. Pe parcurs s-au informat si au realizat ca ar putea pierde ceea ca iubeau mai mult pe lume.
Consultant mai multi medici , s-a decis la varsta de un an si 2 luni (desi interventia trebuie efectuata la doar cateva saptamani) ca e cazul sa se intervina pt corectarea celor 5 “gauri “ din inimioara Mariei.
Initial trebuia sa fie operata de o echipa de medici din italia dar pana la urma au operat-o cardiologii romani care, nimic de zis, au remediat malformatia dar au gresit cand au decis sa faca corectia intr-o singura interventie. Operatia a durat 6 ore jumatate, timp in care Maria fiind sub anestezie a fost in hipoxie, aceasta afectand grav creierul.
In postoperator a suferit o insuficienta cardiaca care putea fi combatuta cu ajutorul unui medicament ce nu se gasea in Romania. Medicii din nou au ridicat din umeri si au spus ca ei nu il pot procura. Moment extrem de greu pentru parintii Mariei… Sa stii ca exista totusi un medicament care ti-ar putea salva copilul dar ca nu ai cum sa il procuri. Atunci a fost o mobilizare de forte in randul prietenilor parintilor, s-au dat telefoane, s-a cautat pe net, s-au adunat banii necesari plecarii in strainatate pt aducerea medicamentului salvator. In cele din urma s-a gasit medicamentul intr-un spital din Italia, medicii de acolo au fost de acord sa-l trimita. Coletul a ajuns in doua zile, timp in care starea Mariei era din ce in ce mai critica. Odata ajuns coletul, parintii au rasuflat usurati… Insa, stupoare, acesta era gol!!! Au fost reluate demersurile aducerii medicamentului. Medicii italieni au recunoscut ca a fost neglijenta lor insa scuzele cu mentineau in viata un copil. Al doilea colet continea, din fericire, medicamentul. Mariei i s-a administrat medicamentul si a iesit din starea critica.
Pana la operatie, Maria s-a dezvoltat si s-a comportat ca un copil normal; a invatat sa mearga si sa vorbeasca. Dupa, insa, nimic nu am mai fost la fel…..parca era alt copil. Era spastica, nu mai reactiona la chemarea mamei, avea privirea pieduta, nu numai ca nu mai vorbea si nu mai mergea….dar nici macar nu avea control asupra muschilor si nici macar din biberon nu putea manca pt ca nu mai stia sa suga! Ba, mai mult, medicii le-au spus parintilor ca Maria nici nu vede!!
Cei ce o stiau pe Maria cum arata si se comporta inainte de operatie au ramas inmarmuriti atunci cand au vazut cum , din neglijenta unor “pseudomedici” , nu mai semana deloc cu copilul care a intrat in sala de operatie pe propriile-i picioare.
Acum parintii duc o lupta titanica pt recuperarea cat mai buna a mariei. Din fericire, Maria s-a dezvoltat normal din punct de vedere fizic dar acest lucru are si un revers…..nu mai poate fi transportata prea usor.
Mama ei o duce la terapie, in brate! In nici un carucior de copii nu mai incape. Resursele financiare ale parintilor sunt pe terminate.

De asemenea , o recuperare la clinica neurologica de copii din St. Augustin-Germany costa peste 10000 euro. Aceasta terapie de 17 zile ar ajuta-o foarte mult pe Maria sa recupereze ce a pierdut in urma opratiei pe cord .

Orice ajutor banesc sau in obiecte e binevenit.  Conturile in care puteti face donatii, deschise la Banca Transilvania  sunt : 

 CONT RON: RO17BTRL 0470 1201 R059 40XX
CONT USD:   RO41 BTRL 0470 2201 R059 40XX
CONT EUR:  RO89 BTRL 0470 4201 R059 40XX
titular mardare livia
Mama Mariei poate fi contactata la urmatorele numere de telefon : 0720522427 sau 0763828224

http://seek-on.com/wpmu/maria

Conturi pentru a-l ajuta pe Cosmin Bragadiru

Revin asadar cu conturile unde puteti face donatii pentru a-i ajuta pe Cosmin Bragadiru si mama lui .  Povestea lor ati citit-o .... mai jos . 

Conturile sunt deschisela  Banca Românească S.A. - Bucureşti

RON:    RO 92 BRMA 0540 0037 1430 0000
EURO:  RO 30 BRMA 0540 0037 1439 0000

Cod SWIFT: BRMAROBU

Titular: Bragadiru Liliana

Telefon Cosmin: 0747 633 585

Laura are nevoie de sange

Azi am vorbit cu o prietena si am aflat de cazul unei tinere care acum depinde de gestul celor din jur ... Si chiar daca scriam eu aici ca acesta este un blog pentru copii, iar cea despre care veti citi mai jos a trecut de varsta copilariei si a adolescentei, pentru mama sa ea este si va fi mereu copilul ei . Si de fapt, mai bine sa fie un blog pentru toti cei care au nevoie de ajutor , astfel incat strigatul lor sa ajunga la inimile noastre si sa-i ajutam. Pentru ca orice om are dreptul la viata ! 

Laura Lupu, o tanara de 25 de ani are septicemie si acum are nevoie de ajutor ! Are urgenta nevoie de sange grupa B cu Rh negativ . Este internata la Spitalul Militar Bucuresti . Toti cei care vor sa ajute la salvarea Laurei, este rugat sa doneze sange . 

Pentru orice detalii puteti suna la 0724/73.90.19 - d-na Lupu, mama Laurei .

Laura are toata viata inainte . Insa acum are nevoie OAMENI pentru a trai si apoi pentru a-si implini dorintele specifice varstei .   

Multumim ca ati salvat o viata .

Cosmin si mama lui au nevoie de ajutor

Caz preluat de pe blogul unui OM deosebit  :

  http:://isabellelorelai.wordpress.com

Cosmin Bragadiru are 17 ani. Şi locuieşte într-o baracă.  Cosmin are  cancer  !!
Prima operaţie i-a fost făcută pentru a i se elimina o tumoră de pe măduvă, în dreptul gâtului. Din punct de vedere al cancerului situaţia era stabilă în decembrie 2008, când era internat la Fundeni. 
Însă lui Cosmin îi lipsea o vertebră şi nu îşi putea susţine capul. 
A fost necesară o a doua operaţie.
Vineri, 6 februarie 2009, Cosmin a fost operat pe coloană la Spitalul Bagdasar-Arseni. I s-a luat o bucăţică de os din şold şi i-a fost transplantată la coloană (la gât). 
Cosmin locuieşte doar cu mama lui, într-o baracă. Amândoi supravieţuiesc din indemnizaţia de însoţitor a femeii şi un venit de handicap. 600 de lei pe lună.
Cei care îl cunosc pe Cosmin spun că este un băiat tare cuminte şi drăguţ. Şi un pic timid… Mai are de stat o lună sau două în spital. Apoi se întoarce în baracă. Sau la Fundeni, la chimioterapie.

Din pacate in momentul de fata  mama lui Cosmin nu are cont deschis la vreo banca. Doar un numar de telefon : 0747 633 585 

Intr-una din zilele urmatoare, mama lui Cosmin isi  va deschide un cont pentru ca oamenii cu suflet sa-i poata ajuta.  Voi publica atunci datele contului . Pana atunci, fiti cu sufletul alaturi de ei, inaltati o rugaciune pentru Cosmin.. 

Scrisoarea mamei lui Cosmin, in decembrie 2008 suna asa : 

Subsemnata Bragadiru Liliana, domiciliată în satul Udeni Zăvai, comuna Călineşti, judeţul Argeş. 
Stau împreună cu fiul meu Bragadiru Cosmin în vârstă de 17 ani împliniţi în luna Decembrie – ziua 28. 
Stăm într-o colonie care a fost a şantierului când s-a construit barajul Găleşti.
Barăcile fiind de 40 de ani, fiecare şi-o îngrijeşte după venitul lui financiar.
Noi o ducem cam rău, nu prea am pus-o la punct, trebuie bani să ai să o renovezi. 
Am salariu de 480 şi o pensie a băiatului, de 120. Acesta ne este tot venitul. 
Având în vedere că copilul meu este bolnav de această boală nevindecabilă m-am ocupat de el trup şi suflet, ca să se menţină cât de cât.
Eu ce doresc, dacă se poate şi de ce avem nevoie mai mult el, că eu m-am învăţat cu necazurile şi amărăciunea, mai ales acum, că e timp de iarnă: mâncare pentru băiat, mai ales că mănâncă numai regim; hăinuţe dacă se poate, că sunt scumpe; şi nu ne permitem încălzire - am o sobă de cărămidă - lemne, care până acuma am avut şi eu două cărucioare cumpărate de astă vară şi dacă mai avem pentru o săptămână.
Mai avem o butelie, o mai încarc când îmi mai dă mâna, s-a scumpit şi asta, s-a făcut 50.
La baracă avem decât un rând de geamuri şi este frig, n-am ajuns să mai pun şi al doilea rând de geamuri.
Avem şi noi Alimentară în Colonie, am mai făcut şi noi datorii că ne dă pe datorie, plătim din salariu. 
Şi sunt scumpe toate, ştiţi şi dumneavoastră.
Eu am făcut un Memoriu acum 4 ani la Bucureşti.
Şi dânşii l-au trimis la Piteşti, mi-au făcut anchetă socială de 2 ori acasă, au venit şi ne-au văzut situaţia materială şi dânşii ne-au aprobat 30 de lei în cuant, au trimis-o înapoi la Bucureşti ca să o aprobe şi dânşii. 
Am aşteptat şi noi cu sufletul să primim, dar deocamdată nu am primit niciun răspuns.
Ne descurcăm şi noi nevoile. 
Pentru mine nu cer, pentru băiat, să stea şi el la căldură şi să aibă şi el ce pofteşte.